Este o vorba din popor : ” Vesnicia s-a nascut la sat!”
Acolo de unde totul porneste si unde totul se termina. De-acolo de unde ne tragem noi si ai nostri, de unde ne vine mantuirea sufletului si linistea mintii, de-acolo de unde ne incarcam bateriile si ne regasim echilibrul, de-acolo de unde credinta este sfanta si iubirea este pura!
Acolo, in mijlocul satului, printre casele vechi si impovarate de amintiri de secole, acolo unde inca exista televizorul vechi acoperit cu stergar, icoana pe perete la loc de cinste, fotografiiile vechi cu bunicul si bunica de la nunta iar pe langa ele toti copiii si nepotii ce lumineaza incaparea si ochii plini de dragoste ai bunicii, acolo Mihaela si Liviu s-au intors cu multa placere pentru a face o sedinta foto.
O bucurie imensa s-a asternut pe chipul bunicilor, care s-au pregatiti temeinic pentru a gati nepoata de sarbatoare! Au scos de la lada cu naftalina, costumul lor popular de mireasa, pastrat impecabil. Piesele de arta din colectia familiei ei, primite din generatie in generatie si purtate cu evlavie, dragoste si recunostinta au facut din sedinta foto de logodna o placere rara pentru noi!
In momentul gatirii mirelui si al miresei, ajutat de mirosul de vechi, dar bine intretinut al hainelor, imi imaginam cum aratau nuntile de pe atunci. Cata emotie trebuia sa fie in sufletul tinerelor ce pentru prima data paseau pragul casei ducandu-se la barbat acasa, ce insemna pentru ei iubirea si cat de mult respect puneau in aceasta comuniune intre barbat si femeie.
Toate aceste detalii le-am surprins in gesturile Mihaelei si a lui Liviu. O privire furisata, un suras timid, o atingere de joaca si un sarut furat.. toate faceau parte dintr-un film autentic romanesc!
“Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva…”
Pentru buncii si strabuncii nostri ce ne-au crescut sanatos fizic si sufleteste, pentru toate amintirile din patulul cu prispa si podul plin de fan, pentru toate bunatatile muncite cu drag si spor de mainile batrane ale buncii noastre, pentru toate povestile cu cerbi si vanatori povestite seara la gura sobei trosnind de lemne uscate, pentru toate zilele binecuvantate ale copliariei noastre si pentru ceea ce am ajuns azi, multumim!
Cu drag, Echipa FotoDumbrava!