Ana si Ovidiu

” Astazi am inima franta, dar nu sufar. Nu as putea suferi pentru ca am castigat mai mult decat am pierdut. Regret doar timpul pierdut si trecut mult prea repede…
Astazi fetita mea mica si dragalasa s-a transformat in cel mai frumos fluture pe care l-am vazut. Astazi omida mica si neajutorata si-a spart cu o forta puternica nemaivazuta de mine, coconul in care s-a hranit si pregatit pentru viata. Este minunata pentru ca eu am creat-o, este superba pentru ca iubirea mea i-a dat viata, este speciala pentru ca este copilul meu perfect! Nu cred ca exista pe lume părinti care sa se simta mai impliniti decat atunci cand isi strang copiii la pieptul lor.
De astazi mi-e teama pentru ca nu va mai fi langa mine si nu o voi mai putea proteja la fel. Daca si daca si daca
… si nulte de daca imi strabat gandurile! Drumul alaturi de ea spre altar, spre incredintarea barbatului visurilor ei, a fost printre cele mai emotionante din viata mea. Mi-au trecut prin gand toate momentele: cand am aflat ca vom avea un copil, maternitatea si pe superba ei mama tinand la piept o papusica cu ochi de carbune, doua manute fine si perfecte, o gurita ce scotea cele mai frumoase sunete, primul pas, primul mers pe bicicleta, multele momente cand imi cerea ajutorul fericita ca ne reuseau impreuna toate visele ei, prima zi la scoala si prima nota de 10, fericirea senina din ochii sinceri ai unui copil…prima zi cand mi-a prezentat primul iubit si teama ca va veni vremea sa plece de acasa!
Sunt fericit si implinit pentru ca ii vad inca fericirea din ochii ei cand sta la bratul lui Ovidiu! Nu imi doresc nimic mai mult! Sunt impacat ca un barbat bun si grijuliu si demn ii va oferi o viata buna, cu principii sanatoase si cu dragoste neconditionata!
Si poate, intr-o zi apropiata, voi avea alături de superba mea sotie, o nepotica, sa pot sa construiesc impreuna cu ea cele mai frumoase vise si sa ii indeplinesc toate dorintele!
Ana, Ovidiu, va iubim si va vom oferi tot sprijinul nostru in viata!
Cu drag, tata!”