Ioana si Cristian

“As putea sa păstrez in minte și in suflet aceasta zi pentru totdeauna! Sa ma trezesc cu aceeași emoție puternica, cu glasul răgușit, cu ochii plini de broboane dulci de roua in care se scaldă toate culorile curcubeului, cu mâinile ușor tremurânde când se îndreaptă spre tine. Sa îmi simt plămânii cum se umplu de parfumul tău de bărbat, amestecându-se ușor și cu emoțiile tale, pe care, deși nu ai mereu tăria sa le recunoști, ele sunt acolo și nu vor dispărea dacă le accepți, dacă le îmbrățișezi! Știu ca dragostea in zilele noastre pare mai ușor transparentă, mai puțin reala si mai mult condiționata. Dar eu cred in mine, cred in tine si încep sa cred tot mai mult in noi doi. Imi trec prin minte frânturi de momente pe care le-am trăit de când sunt cu tine, de când sângele meu pare ca poate curge doar prin inima ta, momente de când ne tineam de mâna pana la momente pline de pasiune, zile de furtuni aprige si apoi de cele mai domoale mari! Toate acestea ne-au adus azi împreuna. Și sunt doar o mică părticică din povestea pe care ne-am încumetat amândoi sa o scriem! Sunt vesela, așa de plină de optimism, sunt liberă si fără griji, iau totul ca pe o joaca in casa de păpuși din căsuța de vara! Mireasa mea cu voalul lung îl aștepta pe printul ei sa o salveze din turn si sa fuga împreuna in lumea larga, ce mi se părea fascinanta, magica, ceva ce doar adulților le este permis sa trăiască! Acum sunt chiar eu in aceasta lume ce nu mi se mai pare atât de mare! Pentru ca tu ma ți de mâna, sigur, hotărât, de parca ai prevede tot viitorul intr-o clipita! A rămas încă magica!