Mihaela si Catalin

Citesc pe canapea povestea lor… o data, de doua, de nu stiu cate ori! Pentru ca vreau de atatea ori sa simt emotia pe care am simtit-o la prima ei rasfoire, sa imi cada lacrimile si sa mi se faca pielea de gaina! Stiti voi, emotia acea puternica si sincera si neconditionata, daca o putem numi asa, cand vezi doi tineri indragostiti pana peste urechi unul de altul, tinandu-se de mana prin parc, soptindu-si vorbe dulci si razand la fiecare cuvintel pe care celalalt il sopteste… Stiti voi, cititori, cand ati fost la inceput in drumul relatiei voastre cu indragosteala aceea „prosteasca” de gat, cand tot ce zboara se mananca, cand totul e roz si absolut de frumos pentru ca este el sau ea cu tine, cand sarutul nu a fost mai dulce niciodata, cand si cea mai mica cearta ti s-a parut sfarsitul pamantului…De asta imi aduc eu aminte citind poveste Mihaelei si a lui Cata!

Doi oameni frumosi si insufletiti de frumos, doi oameni curajosi si senini, doi oameni plimabareti si dornici de imbogatire spirituala si culturala, doi oameni care formeaza un intreg!

cunosc de ceva vreme, nu conteaza cat pentru ca nu vreau sa ma gandesc ca timpul trece prea repede. De la nunta sorei lui Catalin. Aceeasi oameni buni, aceeasi nasi, aceeai petrecere zdravana, aceeasi fotografi !

Inainte sa va las sa simtiti si voi emotia din randurile pe care ei doi, intr-o seara tarzie din mijloc de saptamana, si-au luat ragazul sa o asterne pe hartie, va povestesc cu cata placere si intelegere ne-au intampinat la cununia civila cand am uitat sa luam cu noi echipa video de care discutasem, cat de bine ne-am simtit in compania lor, a tuturor si cat de multa voie buna ne-au daruit nasii lor, o traditie in familie, cat de punctuali au incercat sa fie in toate si cat de mult au dorit sa se bucure de ziua lor!

Si eu m-am bucurat alaturi de ei, m-am simtit alaturi de prieteni vechi cu care am creat din nou, amintiri!

„Cea mai mare pasiune a noastra este sa calatorim!

Ne-am cunoscut in Maroc, in martie 2013. Cata s-a hotarat sa mearga in excursie cu grupa de Maroc cand s-a uitat pe CNP-urile din grupa si a vazut ca erau foarte multe fete (doar vreo 5 baieti intr-o grupa de 26-27 de persoane). Mi-a relatat mai tarziu ca eram in lista de top 3 fete cu care s-ar fi vazut ca avand o relatie . Insa pe atunci nu ma gandeam la nici o relatie cu cineva din grupa.

Catalin a ramas prieten cu prietenii mei cu care am fost in Maroc desi nu i-a cunoscut decat in Maroc. Am continuat sa ne vedem cu totii, in calitate de amici, la cate un suc in oras.

DIn ianuarie 2014, de ziua mea, a inceput un lung proces de curtare care a durat cam 5 luni. Eu nu il vedeam decat ca un prieten foarte bun cu care mergeam in parc cu bicicleta, mergeam la sala, la piscina (cu cardul 7card, cel pomenit in sceneta de la nunta). Si totusi, intr-un concediu in delta, in luna mai, am acceptat sa fim impreuna. Mi-a placut foarte mult determinarea lui si faptul ca nu a renuntat asa usor. In acelasi an, intr-un concediu la Nisa, cand ne plimbam pe Promenade des Anglais mi-a zis: “Decide-te acum: daca nu vrei sa fim impreuna, sa imi dai drumul la mana, dar decizia pe care o iei e definitiva”. Si nu i-am dat drumul.

Cea mai frumoasa surpriza pentru mine a fost cererea in casatorie, pregatita minutios cu mult timp inainte. Prin vara anului 2015 il tot bateam la cap sa mergem intr-un concediu in Spania in luna octombrie. Gasisem o oferta buna, gasisem bilete de avión, cazare…si el imi spune nu. Eu ma enervez, de ce nu vrea sa plecam nicaieri. Nici nu banuiam ce urmeaza, ca el avea alt plan si totul pregatit … a complotat cu sefa mea sa imi iau concediu in octombrie, fara sa stiu, cu sora lui sa imi faca bagajele pentru un concediu…in Portugalia. La birou, sefa mea imi zice sa coboram impreuna pana la Mega. Surpriza…in fata cladirii apare Cata care imi zice ca trebuie sa mergem in afara orasului. Lucrurile incepeau sa nu aiba sens…si ma trezesc la aeroport, cu bagajele facute, cu destinatia Madrid…nu intelegeam cum a reusit sa faca toate lucrurile acestea fara sa imi dau seama…si incepea sa se lege de ce nu ma lasa sa ma joc cu telefonul lui. SI totusi, nici Madridul nu urma sa il vizitam…ci Lisabona. A avut pregatita cerea in primul restaurant unde a inceput muzica fado. Si tot am reusit sa ii stric surpriza pe care el trebuia sa mi-o faca, complotand cu ospatarii prin mail-uri cu cateva luni in urma, ca inelul trebuia sa ajunga pe farfuria cu desertul, iar eu am zis ca nu mai vreau desert. Schimbare de plan…mi-a pus inelul pe deget si mi-a zis, mai emotionat decat l-am vazut vreodata…”Vorbim mai incolo”…(adica fara clasicul “Vrei sa fii sotia mea?”) si abia reuseam sa nu radem, desi toti in jurul nostru plangeau si erau emotionati de muzica fado care se auzea in fundal.”

… si inca ma trec fiorii cand recitesc povestea lor!

Mihaela, Catalin, cu drag va multumim pentru onoarea pe care ne-ati acordat-o darunidu-ne ale voastre amintiri!