Ce ne vor ramane peste ani, cand vom fi ninsi de griji marunte si deseori neinsemnate, cand vom avea timpul pe care acum il cautam cu atata ardoare si pe care nu stim sa il valorificam pentru ca nu avem inca maturitatea de a-l aprecia just, cand copiii vor fi plecat si nepotii vor sta cuibariti in jurul nostru, fiecare pe tableta lui sau cine-stie ce dispozitiv nou de lume virtuala va mai aparea, iar noi cautand un motiv sa incercam sa comunicam cu ei?! Ne vor ramane ce nimeni nu ar putea sa ne ia, ce nici timpul nu va avea puterea acestea, ne vor ramane amintirile. Fie ele pe orice dispozitov de stocare, in memoria buna, daca am hranit-o corect, in albume de suflet sau doar pe niste dispozitive cat degetul pe care le vom purta cu noi tot timpul. Iar in acele amintriri va fi toata povestea noastra. Va fi, de fiecare data parca nou si la fel de frumos, ceea ce am trait atunci. Ne va trece un fior de emotie si vom incerca sa retraim acele momente!
Ne vom bucura sincer si vom avea, poate, regrete ca nu ne-am gandit mai des la aceste amintiri si nu le-am trait mai intens. Vom revedea oameni dragi, unii plecati altii pierduti si vom fi recunoscatori ca noi suntem o particica din ei iar ei sunt o particica din nou, suntem ceea ce am devenit cu fiecare zi in parte!
Stiu ca aparent nu are legatura cu aceasta cununie civila a unor oameni dragi Catalinei si lui Ciprian, a unor oameni pe care i-am fotografiat si care au devenit o particica din noi. Insa povestea aceasta este despre ei, despre amintirile lor, despre ziua lor, despre tot ce am scris, vizibil si printre randuri.
Andreea si Valentin, va dorim un drum serpuit prin cele mai extraordinare locuri, sa alegeti potecutele mici si pline de aventuri, sa nu va fie teama sa mergeti alaturi unul de celalalt si sa nu uitati sa va iubiti mereu!
Cu drag, echipa FotoDumbrava!
