Izabela si Ionut

Cireșica vinde mere, Cireșel vine și cere, Cireșica stă pe gânduri, Cireșel nu mai îndură, Cireșica îl iubește, dar o tare necăjește, gândul ei la aventură e într-o mare-ncurcătură, Cireșel băiat fidel, pus la punct și c-un inel, vine, vine, se grabește, trenul ăsta-i de poveste! Și îi zice-așa de-odată: ” Auzi, fată cocoțată și cu vocea premiată, vrei-nu-vrei cu mine mergi, pe oriunde tu alegi, Însă eu, te-avertizez că pe tine TE IUBESC, nu vreau stele călătoare, nu vreau ape curgătoare, nu vreau să te iau cu duba, ci cu fapta și răsplata că tu îmi vei fi aleasa. Și la bine și la greu, totul va fi perfect mereu că eu ție îți voi da toată libertatea mea!”

Cireșica atunci plânge, vocea ei nu o mai duce! S-a trezit factorul X și o-ndeamnă să nu dea chics! Dragostea e-n lume una! ” Multe trec și multe vin, dar eu numai cu tine vin!” Zice așa cu hotărâre Cireșica cu iubire!