Atunci când ești mic iti doresti sa devi mare, sa fi un doctor renumit, un polițist sau pompier, o doamnă învățătoare sau tanti de la colt care vinde înghețată buna. Cand esti mic împlinirea ta sta in desertul primit de dupa masa sau un jucăria preferată la care abia astepti sa te întorci acasă de la grădiniță. Atunci universul tau roieste in jurul acestor mici dar foarte fericite momente. Și nu te întrebi ce ar fi daca…pentru ca instinctul tau iti spune sa te bucuri de moment.
Cand esti mare…o parte din aceste bunătăți au dispărut fie din cauza lipsei, fie din cauza noastră si a tuturor „de ce-urilor” si „ce ar fi daca” ni le punem. Devenim triști si ursuzi si scoatem cu greu un zâmbet sincer. Împlinirea nu mai este valabilă doar cu o înghețată buna sau un prieten drag sau chiar pantofii mult doriti pentru care ai strâns atât si de care acum nu te mai bucuri. Parca ne setăm singuri, de buna voie si nu ne dăm voie sa fim fericiti.
Apoi e timpul ca Dumnezeu sa ne reamintească de ce suntem noi făcuți, din ce suntem plamaditi si cum am ajuns pe lume. Din iubire si cu iubire se naște o nouă viață. Și în momentul în care o/il tin in brate si iti gangure sau iti rade sau chiar urla in miezul noptii iti spui in sinea ta: ” ce fraier am fost pana acum căutând fericirea si implinirea necondiționată, când era atât de simplu di frumos sa o gasesc aici, în căminul meu!”
Pentru mine împlinirea este familia mea, sunt copiii si cearcanele si parul alb pe alocuri si ridurile si emisiunile cu animale de la 3 dimineata cu el sau ea pe picioare legănand la foc automat să poată dormi si fuga la farmacie pentru nu stiu ce pastile si chiar certurile de părinți îngrijorați izvorate doar din dorinta de a-l proteja pe el, cel cărui i-ai dat viata.
Si împlinirea mea sta in peretele plin cu imagini din toate etapele vieții lui si ale noastre. Pentru ca la final, vor rămâne doar amintirile.
Si sunt foarte sigur ca aceeasi semnificație are cuvântul „împlinire” si pentru voi, dragi părinți!
Cu drag, echipa FotoDumbrava!
