Prin mai anul acesta primeam un email foarte oficial și prezentabil din partea lui Altair Hoppe, directorul iPhoto Editora cu invitatia de a face parte dintr-o echipa de speakeri din cadrul unei conferințe de fotografie susținută în Sao Paolo! Amuzați inițial de gândul că vom parcurge atâția mii de km către o țară și o comunitate pe care o cunoșteam puțin doar prin prisma meseriei noastre, am zis că trebuie să o facem și pe asta! Nu conta ca invitația era pentru august, într-o săptămână cu nunți în weekenduri. Ne-am încumetat să acceptăm și să începem să ne pregătim discursul ce trebuia susținut in fața a 1000 de fotografi din Brazilia.
De fiecare dată când revedeam lista cu speakerii pentru conferință și numele nostru apărea printre ei, emoțiile noastre erau tot mai intense. Așteptările noastre de la noi înșine au fost și vor fi mereu foarte mari. Iar acum era momentul să ne demonstrăm că ambiția, curajul și perseverența noastră în munca pe care o facem va avea întotdeauna rezultate frumoase!
După un weekend de evenimente, 18 ore de zbor și toată plimbarea de câteva ore prin aeroporturi, am ajuns luni seara în Brazilia. Photo week pe un tricou cu magenta, o hartie cu FotoDumbravă și o față simpatică de femeie, ne-a înseninat sosirea pe aeroportul din Brazilia și vremea de 12 grade (la ei este iarna, noi nu am mai avut timp să ne informăm). Prima noastră prietenă de acolo! Thais, ce vorbea o engleză curată și melodioasă, cu un ritm alert și plină de viață ne-a introdus în lumea lor și preț de câteva zeci de minute cât a durat drumul de la aeroport la hotel ne-a povestit câte în lună și stele despre Brazilia. Obositi si foare entuziasmati am ajuns la hotel. La intrarea în cameră un mic dar: două tricouri cu fețele noastre, cu mesajul „Brazilia vă iubeste!” și alături un bilet scris de mână de Altair în care ne spunea pe scurt că putem considera Brazilia casa noastră în cele două zile și în care își arătau sincer recunoștința pentru tot efortul nostru de a le fi alături.
Antreul Teatrului Bradesco era plin de firme de printuri, echipamente si accesorii pentru foto, albume si design. Toti sositi din imensul oras Sao Paolo cu o populatie de 14 milioane de locuitori.
Căldura, naturalețea și maniera sinceră cu care ne-au întâmpinat Altair Hoppe si Cynthia Moreira la ei acasă, ne-au „dezarmat” complet, îmbrățișarea lor și senzația de parcă ne cunoșteam de-o viață, ne-au făcut recunoscători.
Marti am ascultat prezentarile unor fotografi brazilieni si a lui Wiliam Lambelet, experientele si sfaturile lor profesionale.
Am rămas impresionați de calitatea fotografilor de acolo, deși ne-ar fi plăcut să vizionăm o nuntă întreagă tipic braziliană, nu am văzut.
Miercuri era timpul să ne susținem prezentarea! Inaintea noastră excelaseră Fer Juaristi, William Lambelet, Greg Moment, Daniel Aguilar, Giovani și Carol Cerutti, Anderson Marquez. Fiecare cu poveștile și experiențele lor de viață personală și, mai ales, profesională. Emoțiile noastre erau cu atât mai mari, cu cât speram să aducem în continuare publicului noi informații, să ne împrietenim cu el și să ne păstreze în memorie cu cel puțin o idee bună pe care să o pună în practică în meseria lor.
Conferința am dorit să o susținem în română.
Așa că Altair a găsit prin ambasadă singurul traducător de română, Lucian Bejan. Care a făcut efortul de a veni de la 3000 km depărtare să ne ajute cu traducerea si a stat alaturi de noi marti seara sa putem reface toata prezentarea in limba portugheza. Miercuri dimineață, pregătiți și cu inimile în ritm alert am pășit pe scenă. Înainte de asta, vrem să menționăm că toată echipa tehnică a fost de un profesionalism ireproșabil.
Am susținut și prezentarea! Începutul a fost cu tremurat în voce și în suflet. Dar publicul ne-a încurajat. Noi l-am cucerit imediat cu câteva filmulețe în care prezentăm modul nostru de lucru pe teren, cum interacționăm cu mirii și cum facem atmosferă. Și pentru cine îl cunoaște pe Daniel, asta spune multe!
Am fost noi înșine, am râs și povestit, am spus de unde am pornit și unde am ajuns. Ce sacrificii implică „simpla” muncă de fotograf și câte satisfacții ne oferă. Cele 100 de minute dedicate nouă, au trecut ca prin farmec. Fermecați am rămas și noi de aplauzele zgomotoase de final și de coada lungă din antreul teatrului unde o mare parte din public s-a adunat pentru fotografii. Dacă până atunci știam că brazilienii sunt oameni plini de viață și sociabili, când am ieșit din sală și am început să facem fotografii cu fiecare în parte, am început să ne îmbrățișăm și să ne pupăm de parcă ne-am fi cunoscut de mici și nu ne-am văzut de un car de ani. Cea mai mare parte din fotografii nu sunt serioase pentru că Daniel nu este un om normal, după cum știți! Dragoste la prima vedere, și tot veneau și veneau să se mai distreze puțin cu fotograful zăpăcit care le-a arătat cât de asemănător cu ei este. Nu am fost mai epuizați ca atunci de multă vreme, dar o epuizare plăcută, venită din partea unor oameni foarte primitori.
Sosiți pe aeroportul din România vineri la 3 dimineața, plecați de miercuri noaptea de la 23.00, ne-am intrebat unul pe altul dacă am mai repeta întreagă experiență de doar 2 zile?! Nu! Cel puțin 2 săptămâni ar fi poate suficiente de plimbat,
fotografiat, mâncat și veselit cu brazilienii.
Dacă suntem fericiți și recunoscători pentru această experiență ca un maraton?! Da! Ne bucurăm că am reușit, este un pas important pentru viața noastră profesională și sperăm să ne putem întoarce acolo într-o zi!
